Între viaţă, moarte şi… iubire

687474703a2f2f69313239392e70686f746f6275636b65742e636f6d2f616c62756d732f616738302f4d697373696d7065726665637431322f6c61726765315f7a707332313339383237622e6a7067 

 Mă privesc doi ochi goi, doi ochi goi, dintr-o poză cu noi, cu noi doi, iar eu mă sting uşor sub privirea lor. Lacrimile fierbinţi curg pe obrajii îmbujoraţi şi mă întreb oare cum am putut să permit o asemenea catastrofă să aibe loc?

 Încă puţin şi ajung. Nu mai pot avea răbdare iar toată neliniştea mă presează, forţându-mă să calc acceleraţia. 20 de kilometri mă mai despart de tine, 20 de kilometri pe care o să îi mai am  de îndată ce trec podul care mi-a marcat jumătate din viaţă. Un simplu gest şi un moment de neatenţie sunt suficiente pentru a schimba total situaţia. Am ajuns pe pot şi sunt sigură că în curând am să ajung la tine. Telefonul aruncat pe scaunul din dreapta începe să sune. Iau curba din plin cu viteză destul de mare şi arunc o privire după telefon. Răspund alarmată şi mă întorc brusc cu ochii la drum, însă ceva îmi iese în cale. Încerc să evit contactul direct cu creatura misterioasă. O lovitură puternică, o durere de cap îngrozitoare, ceva cald scurgându-mi-se pe obrajii reci şi… totul se opreşte brusc.

***

 Câteva zgomote infernale mă trezesc. Înaintez uşor pe podul pe care acum câteva minute îl treversasem. Ceva ciudat se petrecea, dar nu înţeleg ce. Mă apropi de luminile puternice şi sirenele poliţiei şi salvării. mulţi oameni într-un singur loc, dar cu ce scop?

 Câţiva metri mai departe de grămada de oameni, în puterea nopţii o maşină neagră luase foc. Acum înţelegeam. Avusese loc un accident. Acum se explica prezenţa echipajelor de poliţie, salvare şi câteva persoane mai mult sau puţin cunoscute.

 Dar observ ceva foarte cunoscut şi drag mie. Erai acolo, dar oare de ce? Stăteai pur şi simplu rezemat de un pom la câţiva metri de tot calvarul şi haosul din jur. Priveai pierdut în gol, dar la ce te gândeai? Mă apropii încrezătoare de tine. Măcar acum, în al nouă-lea ceas, ştiu că eşti bine. Mă apropii uşor şi totuşi temător. Mă aplec şi mă aşez lângă tine, încercând să te iau în braţe, dar surprind câteva lacrimi ce îşi făceau loc în ochii tăi verzi. Te privesc temător şi uşor îndoielnic, cum te ridici de pe pământul rece şi te îndrepţi spre maşina care ardea, însă nu ajungi la ea fiindcă… te opreşti brusc. La picioarele tale se întindea un corp fără sufare, iar tu… cazi lângă el plângând şi strângând la piept fata cu părul şaten şi lung.

 Am simţit cum ceva îmi străpunge inima şi totuşi îmi era teamă să mă apropii, iar ceva în interiorul meu îmi spunea că aici nu este locul meu. Mă apropi uşor de tine… de ea… de voi doi. Simţeam cum mi se rupe inima în două bucăţi când vedeam cum o strangi la piept, dar ajungând mai aproape şi zărindu-i chipul plin de sânge am rămas fără glas, inima se oprise, iar sângele îngheţase în vene… eram eu.

Missimperfect12.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s