Pentru eternitate…

23 : 00 P.M. -> ,, Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti.„ Este deja a patra noapte nedormită. Neliniştea m-a cuprins de mult timp, iar dorul de tine nu mă lasă să trăiesc. Nu am vrut să te las să pleci, iar acum amintirea ta nu mă lasă să îmi trăiesc ultimele zile.

00 : 03 A.M. -> Ultimele ore parcă se duc precum zilele, trec greu, iar fiecare minut în plus mă răneşte şi mai mult. Clipele în care tu lipseşti par o enetrnitate, iar amintirile în care tu eşti prezent şi care sunt încă vii în mintea mea mă apasă cât mai mult pe inimă. Şi totodată această durere şi lipsă mă împing la chestii nebuneşti, însă speranţa că tu te vei întoarce mă opreşte. Sunt agăţată de acest gând, ca tu vei lua decizia de a te întoarce, iar acesta este ultimul gând ce mă mai ţine în viaţă.

01 : 08 A.M. ->  Telefonul aruncat undeva într-un colţ al camerei mă îndeamnă să te sun, dar indiferenţa şi nepăsarea ta mă opreşte să o fac. Poate că până acum am încercat să ascund durerea, să ascund lacrimile şi dorul de vorbele tale dulci, de îmbrăţişările tale, de săruturile tale, de alintele tale, de tine… de noi… însă acum nu mai pot ascunde toate aceste amăgiri. Lacrimile fierbinţi ce îmi spală obrajii îmbujoraţi îmi amintesc de momentele în care tu nu le lăsai să cadă şi măstrangeai uşor la piept spunându-mi că totul va fi bine, că mereu îmi vei fi aproape şi că nu vei permite nimănui să îmi facă rău. Încerc sa las totul în urmă, încerc să trec peste, încerc să las trecutul, însă trecutul nu mă lasă nici să mor, dar nici să trăiesc.

03 : 13 A.M. ->  Telefonul meu începe să lumineze şi să vibreze. Ceva mă îndeamnă să mă uit, însă altceva îmi spune că nu are rost, totuşi…

,, Ştiu că este târziu, dar totuşi ştiu că nu dormi. Nici eu nu pot dormi. Nu am dormit şi nu pot dormi liniştit atâta timp cât ştiu că nici tu nu poţi. Îmi este la fel de greu, iar amintirile cu noi mă distrug încetul cu încetul.

 Te rog nu mai plânge, cred că îmi ajunge să ştiu că nu le pot şterge cum făceam cândva. Imi este greu că nu te pot strânge în braţe, că nu te pot săruta pe frunte şi că nu te pot linişti.

 Te rog să zâmbeşti şi să îţi aminteşti ce îţi spuneam odată… că fluturi trăiesc doar o zi pe Pământ. Aş vrea mereu să te văd zâmbind, să te văd fericită. Te implor să nu mai plângi, vreau să zâmbeşti, tristeţea şi durerea să îţi dispară din sufet şi din inimă. Aş vrea  să fim îmirepună pe un câmp să privim stelele şi să visăm că le putem atinge.

 Eşti tot ce am iubit şi ce voi iubi. Tu eşti totul pentru mine. Nu am nimic dacă nu te am pe tine. Te rog să mă ierţi, dacă ştiam că nu pot trăi fără tine nu plecam. Nu am ştiut că lipsa mea te va afecta atât de mult, iar lipsa ta mă va omorî treptat.

 Acum te rog frumos să cobori am o floare albastră să îţi amintească de clipele în care ne-am sărutat, de clipele în care îmi şopteai că mă iubeşti. Pot sta în faţa casei tale toată noaptea, pot sta aici până ai de gând să mă ierţi, însă aş vrea să nu stau aici, aş vrea să alin durerea şi să te pot strânge în braţe…”

Missimperfect12.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s