Drumul spre casă

2013-08-03 12.17.55

Aş vrea să pot explica în cuvinte tot ceea ce simt acum, dar nu pot. E mult prea greu de exprimat în cuvinte, este mult prea difici de arătat prin desene şi culori,e aproape imposibil de redat prin sunete. Durerea şi suferinţa unui om vin din interior. Simt nevoia să ma izolez, să las totul pentru o bucată de vreme, să plec cât mai departe.

 Unii ar spune că fug de durere, dar doresc să o înfrunt şi să scap de ea.

 Am înţeles că am o singură viaţă pe care o pot trăi, că am o singură iubire pe care trebuie să o dau unei persoane unice în viaţa mea, că am o singură şansă de care trebuie să profit din plin, însă este prea greu să duci dorul unor clipe, unor locuri, dar cel mai greu e să duci dorul cuiva. Uneori este suficient să închizi ochii pentru a vedea din nou acele locuri cărora le simţi lipsa, alteori o simplă melodie îţi trezeşte amintiri şi dorul din inimă şi suflet creşte. Lipsa persoanei se accentuează însă, sentimentul de dor apasă tot mai tare pe suflet, iar dorinţa de a revedea totul aşa cum era odată parcă îţi pune stăpânire pe inimă, suflet şi minte. Începi să crezi că eşti dispus să faci orice, chiar şi pact cu Diavolul, doar să îţi poţi atinge scopul. Deşi pare egoism şi răutate, doar uneori consideri că este corect să faci ceea ce crezi că este bine şi pentru tine, nu pentru cei din jur.

 Asta mi se întâmplă şi mie acum. Duc dorul unor locuri pe care le consider natale, deşi nu sunt. Simt că aparţin acelor locuri uitate de lume, de civilizaţie şi timp. Duc dorul locurilor de care sunt legată. Îmi este dor de zilele călduroase de vară petrecute la munte, de drumul lung care duce acasă.

 Aici, dimineţile sunt blânde şi răcoroase. Păsările cântă în copacii înalţi încă de la ivirea primei raze de soare. Totul pare viu, totul este minunat şi pare un loc magic care te face să crezi că te afli într-o poveste spusă cu mulţi ani în urmă.

 Amiaza aduce cu sine adierea uşoară a vântului. Îmi amintesc mereu, cu mare drag, zilele în care urcam ore întregi pe potecicare mai de care mai înguste şi mai întortochiate. Deşi oboseam, nu îmi venea să mă opresc, totuşi… mă mai aşezam pe iarba proaspătă şi priveam de sus satul. Zăream mereu turla bisericuţei de lemn şi mă orientam foarte repede pentru a găsi locul pe care îmi place să îl numesc ,,acasă„. După câteva minute de odihnă mă ridicam şi continuam până ajungeam în poieniţa unde, mai mereu, găseam o turmă de oi care păşteau.

 După amiaza mă găsea în curte, mai exact în spatele casei, în lovadă. Îmi plăcea să stau să îmi petrec după amiezile ascultând muzică, pictând, scriind sau pur şi simplu privind calul cafeniu ce păştea liniştit. Stăteam acolo până ce soarele începea să se ascundă în spatele munţilor.

 Seara… preferam să stau lângă foc, alături de cei dragi mie ascultând poveştile lor sau cu o carte bună în mână, ascultând câtecul greierilor.

 Noaptea în sine este foarte liniştită. Natura toată se odihneşte odată cu tine, pentru a începe o nouă zi odată cu ivirea zorilor.

_____________________________________________________________

Nota Autoarei : Nimic nu este mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.

 

 IMG_5331Şi uite aşa am plecat din nou la drum cu o carte bună şi multă linişte. Mă întorc din nou acolo unde întotdeauna m-am simţit acasă. Deşi voi fi plecată mă voi ţine de promisiune şi mâine voi posta noul capitol la poveste. Vă pup şi vă urez un weekend plăcut. IMG_5333

Missimperfect12.

Anunțuri

2 gânduri despre „Drumul spre casă

  1. ovi spune:

    ce familiar imi suna tot ce ai descris…
    traiesc in fiecare an experinta intoarcerii… si mereu regasesc acelasi sentimente… prin care vad schimabrea si la ce am lasat… si mai ales la ce am adus…

  2. mcooper801 spune:

    minunat si foarte adevarata nota ta….Nimic nu este mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu….mi a placut enorm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s