Blues pentru o pisică neagră – Boris Vian

 Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii iubesc cărţile suprarealiste. De ce? Răspunsul este unul simplu: suspansul este mult mai mare, iar povestea în sine, are un impact puternic asupra imaginaţiei cititorului. 

blues-pentru-o-pisica-neagra_1_fullsize Influenţat în mare parte de evenimentele ce au marcat Mapamondul în acea perioadă (Cel de al Doilea Război Mondial), autorul dă o notă sumbră fiecărei nuvelă în parte. De la ciudatele personaje, precum motanul negru-englez-vorbitor şi care este un împătimit al acoolului, până la diversele meserii (pescari de timbre, figuraţii pentru actori şi muzicieni, sculptori de pietre de morminte), toate formează o comedie neagră, marcată, în fiecare nuvelă, de moartea unui personaj. Singurul personaj prezent în mai toate nuvelele, dar care mereu supravieţiueşte, este Majorul.

 Dacă analizăm diversele şi în acelaşi timp absurdele situaţii, în care autorul ne introduce, putem observa uşor defecte ale rasei umane prezente atât în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, cât şi în zilele noastre. Oamenii se schimbă, însă omenirea a păstrat de-a lungul timpului aceleaşi vicii, aceeaşi dorinţă de răzbunare, aceleaşi mârşăvii. Violenţa excesivă, ororile, torturile, chiar şi moartea sunt elemente comune vremurilor prezente, dar şi trecute.

Mulţumesc încă o dată Editurii Univers pentru acest minunat volum de nuvele, care a reuşit prin esenţa sa să surprindă puncte esenţiale ale omenirii.

Sinopsis

 Spre deosebire de prietenul şi contemporanul său Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodată în serios. Înzestrat cu o extraordinară imaginaţie şi o uşurinţă de a scrie remarcabilă, Boris Vian, inginer prin formaţie, a avut cele mai diverse profesii şi hobby-uri: traducător, saxofonist într-o orchestră de jazz, reparator de maşini vechi, actor de filme, cântăreţ de cabaret, director exclusiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele şi piese de teatru. Scriitorul a detestat întotdeauna birocraţia şi ierarhiile sociale, religiile organizate şi armata, orice formă de înregimentare în viaţa publică sau privată.

 În 1952, Boris Vian a întemeiat Colegiul de Patafizică, „ştiinţa virtualului şi a soluţiilor imaginare”, concept inventat de Alfred Jarry la sfârşitul secolului al XIX-lea. Printre cei care au frecventat Colegiul de Patafizică, Raymond Queneau, Eugène Ionesco şi Jacques Prévert l-au preţuit foarte mult pe acest scriitor boem şi extrem de original.

 Pe 23 iunie 1959, Boris Vian a murit din cauza unui stop cardiac, în timp ce asista la proiecţia filmului adaptat după cartea sa J’irai cracher sur vos tombes.

 Romanul care l-a făcut celebru pe Boris Vian, a fost Spuma zilelor, ” cel mai sfâşietor roman de dragoste din literatura lumii” după spusele lui Raymond Queneau.

 Iarba Roşie, Toamna la Pekin şi Smulgătorul de inimi sunt câteva dintre marile romane semnate de Boris Vian şi traduse de Editura Univers. Blues pentru o pisică neagră, apărută în original sub titlul Les Fourmis, a fost singura carte de nuvele publicată de Boris Vian în timpul scurtei sale vieţi.

Missimperfect12.

Anunțuri

3 gânduri despre „Blues pentru o pisică neagră – Boris Vian

  1. testoasadeserviciu spune:

    Interesant, îl voi lua şi eu, mulţumim de sesizare!

  2. maryliyn spune:

    Nu am citit aceste nuvele, dar din prezentarea ta mi se par interesante. Iar chestia cu ” motanul negru-englez-vorbitor” suna bestial. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s