Cufărul cu amintiri

„… sau Manifestul Anilor Trecuţi”

 Recent întoarsă de la munte, mai exact de la vechia casă a bunicului, am decis să mă relaxez. M-am gândit foarte bine la acest articol, deoarece, renovând casa, am găsit un mic cufăr pe unul dintre rafturile pline de praf. Mi-am permis să îl deschid şi am rămas surprinsă când am descoperit ce era ascuns în acesta: fotografii vechi, livret militar, dar şi libret de economii, chitanţe, certificate, înştiinţări şi multe alte lucruri care au reuşit să îmi aducă aminte de vremuri mult apuse. M-am gândit să vă prezint câteva lucruri pentru a vă readuce aminte de bunici, străbunici (cei care i-au prins în viaţă), dar cel mai important lucru… pentru a vă readuce aminte cât de simpli erau oamenii acum jumătate de secol şi cât de simplă, dar grea, era viaţa la ţară. 

PicMonkey Collage

Mă gândesc cât mai serios că majoritatea adolescenţilor din ziua de azi nu au habar ce sunt mai exact ce sunt câteva obiecte din imagine sau la ce erau folosite. Am găsit zilele trecute o poză pe facebook, îmi pare foarte rău că nu am salvat-o, cu multe din obiectele colipăriei mele, printre care un creion şi o casetă. Sub poza respectivă era scrisă o afirmaţie: „Mulţi dintre copii de azi nu ştiu care este legătura între creion şi casetă.”

 Mă uitam, de asemenea, la copii din zona de munte. Ei încă ştiu să îşi trăiască copilăria, deşi tehnologia avansată este prezentă şi în viaţa lor, preferă să joace afară. Recunosc că mi-am adus aminte cu drag de anii copilăriei mele chiar cu o seară înainte să plec. Din întâmplare am coborât pe uliţa principală, acolo unde aveam maşina parcată şi am stat mai bine de 2 ore privind copii de toate vârstele jucând pititea.

pizap.com14397983365441pizap.com14397985385571 Cât despre oamenii mari? Ei bine sătenii din regiunea respectivă sunt foarte prietenoşi. Pe lângă asta sunt concentraţi pe muncile zilnice şi sunt axaţi strict pe ce este al lor. Am rămas surprinsă de un lucru uimitor, pe care să fiu sinceră nu credeam că îl voi întâlni, am întâlnit oameni frumoşi şi speciali în adevăratul sens al cuvântului. De ce spun asta? Din multiple motive, dar voi da pentru început 2 exemple personale.

 Am lăsat maşina descuiată, deşi nu era în faţa casei sau a curţii, ci 2 străzi mai jos. Timp de o săptămână şi jumătate nu a deschis nimeni maşina, deşi ştim cum suntem noi românii, curioşi.

 Stând în zonă de munte apa urcă ceva mai greu e unele străzi, din păcate şi pe strada mea, aşa că de fiecare dată sunt nevoită să cobor la câteva străzi, undeva între 3 versanţi la o fântână. După ce am umplut găleţile cu apă, am ajutat o bătrânică să îşi umple şi ea găletile. Pe drum, m-am întâlnit cu un domn pe care nu îl cunosc, dar care m-a ajutat cu găleţile, ducându-mi-le până la poartă.

Da! Se poate întâmpla asta şi în România. Revenind la pozele vechi… imediat ce le-am găsit mi-am dat seama că oamenii nu au fost întotdeauna invidioşi, duşmănoşi sau egoişti. Am realizat faptul că în urmă cu ani buni, oamenii erau mai calzi, mai apropiaţi unul de altul şi nu era această luptă constantă pentru bani şi putere.

 Stând în zonă de câmpie, undeva aproape de Bucureşti, pot spune că am văzut două lumi total diferite în aceeaşi ţară. Dacă aş fi pusă să aleg între Bucureşti şi Braşov (dau punct de reper Braşovul, deoarece satul meu este apropiat de Braşov) aş prefera să renunţ la capitală.

 Mă simt mândră şi mă bucur că oamenii din satul meu încă sunt aşa cum au fost şi bunicii şi străbunicii lor. Mă bucur că mă simt ca acasă şi că mă pot întoarce acolo mereu. Am realizat faptul că asta înseamnă să fi român şi am învăţat şi cum să o demonstrezi. Consider că, în ziua de azi, mulţi uită de unde pleacă, din ce în ce mai mulţi uită ce înseamnă să fi român în adevăratul sens al cuvântului. Sunt multiple tentaţii, recunosc, însă cine e de vină? Evident! Tot noi. Suntem capabili de fel de fel de nenorociri, nu spun că în alte ţări nu se întâmplă, dar la noi e exagerat şi ce e cel mai dur… nu luăm măsuri potrivite. Investim în mii de prostii, dar unde e ceea ce avem nevoie? Atunci, de ce ne mai întrebăm de ce mulţi ne arată cu degetul?

Stând şi gândind la rece mă întreb: ” Unde sunt oamenii de altă dată? Unde sunt anii de linişte?”

Missimperfect12.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Cufărul cu amintiri

  1. smaranda64 spune:

    Cititnd am avut senzația de bine, parcă aș fi făcut duș cu blândețe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s