Însemnările damei de silicon (Dănuţ Ungureanu)

IMG_5766

Titlu:  Însemnările damei de silicon

Autor: Dănuţ Ungureanu

Editura: Nemira

 „ Privit de sus orașul nostru e o minune. E cel mai frumos oraș și știi de ce? După o lege simplă, cea mai simplă lege din lume: de la distanță, de sus, din depărtare, urâtul nu se vede destul de urât. Urâtul se vede frumos. ”

 Cu siguranţă îmi veţi spune că mereu există ceva frumos, în lucrurile ce ni se par urâte. În unele cazuri aşa este, dar nu mereu. Atunci când priveşti de sus, întreg oraşul, totul pare perfect. Combinaţia culorilor, lucrurile aşezate într-o ordine anume şi firească. Totul este bine, asta până când picioarele tale ajung în jungla de asfalt, până simţi cum fumul produs de maşinăriile făcute de om îţi ajunge în plămâni.

 ” Femeia este fiinţa cu o putere mai mare ca a unui bărbat, ca unui animal feroce sau chiar a unui uragan. Femeia este unica fiinţă cu o voinţă imensă, care, dacă îşi pune ceva în gând va realiza ce îşi doreşte. Femeia este fiinţa care, atunci când vrea să obţină ceva, va fi capabilă de orice, chiar de ar fi nevoie să îi citească Biblia Diavolului, acesta va asculta cu atenţie şi va lua notiţe.”

 Mereu mi-am susţinut cu tărie această idee, deoarece noi, femeile, nu folosim doar mintea pentru a gândi, ci şi sufletul. Dar ce se înţâmplă atunci când suntem privite şi folosite ca nişte obiecte de către bărbaţi? Ei bine, atunci frumuseţea interioară, caracterul, dispare, lăsând doar frumuseţea exterioară să îşi spună cuvântul.

„Însemnările damei de silicon”, este un roman aparent simplu, dar privind mai atent, în esenţă, este cu mult peste aşteptările noastre. Eroina- manechin, Zilliconda, are de-a face cu fel de fel de indivizi ce întruchipează crema societăţii moderne. De la politicieni corupţi, proxeneţi, interlopi, la artişti autodeclaraţi şi oameni ce îşi găsesc fericirea în droguri, eroina întâlneşte tipologii ale societăţii, şi sădeşte în fiecare o dorinţă puternică.

Alegera unui manechi pentru a juca rolul principal nu este întâmplătoare. Romanul vorbeşte în amănunt despre defectele unei societăţi moderne, despre egoismul unei lumi bonlave, violente şi pervertite, cât şi despre femeia-obiect ce este plasată dintr-o mână în alta într-o lume care pare a fi doar a bărbaţilor.

Cum va decurge călătoria eroinei-manechin pe străzile marelui oraş? Cum se va termina această sclavie modernă? De ce este văzută Zilliconda ca o femeie-obiect şi mai precis, care este scopul ei în societate? Ce mesaj transmite cartea în esenţa ei?

Pe această cale, vreau să mulţumesc Editurii Nemira, pentru acest volum care pune accent pe moravurile societăţii moderne şi pentru sprijinul şi încrederea acordată. Romanul îl puteţi comanda de aici, este foarte simplu şi practic. Voi încerca să termin rapid şi recenzia romanului Lacrimile Diavolului, pe care îl puteţi comanda de aici.

 

Sinopsis

Tu-mi jurai dragostea toată

 Da-mi dai lacrima sărată…

Zillicondă, Zillicondă,

Amoreză vagabondă…

Te doream fiece noapte

Şi-am avut doar vânt de şoapte…

Zillicondă, Zillicondă,

Oacheşă, roşcată, blondă…

Ce mi-e viaţa făr’ de tine

Un deşert închis în mine…

Zillicondă, Zillicondă,

Silicon şi anacondă…

 Missimperfect12.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s