Nu veți avea ura mea – Antoine Leiris

img_20161018_171542_564Titlu : Nu veți avea ura mea

AutorAntoine Leiris

 EdituraNemira

Dacă în ultima perioadă situațiile nu au fost chiar pe placul meu, acum pot spune că am ochii larg deschiși, fiind gata să înfrunt furtunile. Nu am stat prea mult pe gânduri atunci când am început să citesc această carte și cu drag o recomand. Puțin ieșită din tipare, cartea spune povestea tragică a nopții de 13 noiembrie 2015.

 „Așteptarea este un sentiment ce nu are nume.”

 Atunci când cauți cu disperare un răspuns ce întârzie să apară, realizezi că răbdarea îți este limitată. Cauți frustrat un loc de refugiu, iar când lucrurile în jurul tău se prăbușesc realizezi că nu mai ai nimic.
Antoine Leiris înțelege, cu greu, că oricât de mare și puternic ar fi dezastrul, te poți ridica și poți continua călătoria. Moartea soției sale este însă un obstacol peste care știe că nu va trece niciodată. Întreaga lume este zguduită din temelii, năruindu-se.

 „Aceste momente mărunte, în care nu există nimic de dovedit, nimic de povestit, sunt cele mai frumoase.”

 Fiecare clipă se scurge greu, înțelegem prea târziu că viața se termină brusc, că ne rupe cu brutalitate de cei dragi, însă omul este nevoit să se adapteze.
Melcul, copilul de numai 17 luni, este singurul refugiu și singurul lucru ce îl mai ține în viață pe Antoine. Îi dedică întreg tipul său, toată afecțiunea, însă noaptea tot ce mai poate strânge la piept este întunericul.

 Editura Nemira, căreia îi mulțumesc pentru acest volum plin de emoții, a adus în prim plan o tragedie contemporană, o tragedie ce a reușit să înghețe timpul pentru sute poate chiar mii de oameni. Pot spune că am dus dorul unei cărți care să mă facă să resimt fiori, însă este genul de carte ce te face să te detașezi de propriile probleme, iar Nu veți avea ura mea a fost ceea ce avem nevoie. O perioadă destul de grea din viață mea, o perioadă ce o scufund în lectură.
Recomand cu căldură cartea tuturor.

 Sinopsis

 Antoine Leiris şi-a pierdut soţia, Hélène Muyal-Leiris, pe 13 noiembrie 2015 în atacurile teroriste de la Bataclan, Paris. Răvăşit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatorii care au omorât-o pe soţia lui. El refuză ca această crimă să îi definească viaţa sau pe cea a copilului lor, în vârstă de numai 17 luni la momentul atacului. Scrisoarea lui este preluată de ziare şi televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii.
 În acest volum, Leiris spune întreaga poveste a luptei sale cu suferinţa după pierderea soţiei lui. Nu veţi avea ura mea este o carte de o frumuseţe sfâşietoare, despre cum el şi fiul lui, Melvil, au supravieţuit durerii. O carte plină de curaj şi sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie rară şi greu de uitat despre supravieţuire, ce transmite un îndemn universal la speranţă. Mesajul lui Leiris este o stea călăuzitoare în aceste vremuri întunecate. Despre cum numai dragostea poate învinge întotdeauna ura.

„Nu veti avea ura mea este mărturia unei vieţi în trei, care trebuie dusă în doi.“

Le Monde

Missimperfect12.

Anunțuri

2 gânduri despre „Nu veți avea ura mea – Antoine Leiris

  1. unacareciteste spune:

    Si eu am citit-o. M-a impresionat mai ales pentru faptul că nu este ficțiune și din nefericire Antoine Leiris scrie de o întâmplare cât se poate de oribilă.
    Felicitări pentru recenzie, sper ca mai mulți oameni să le citească!(recenzia dar și cartea).

    Succes și insiprație!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s