Cu ultima suflare – Paul Kalanithi

Titlu: Cu ultima suflareimg_20161021_191734

Autor: Paul Kalanithi

Editura: Nemira

 Dacă până acum mă gândeam la viaţa lungă ce o am în faţă, zâmbind la viitor şi făcându-mi planuri, acum (după ce am terminat cartea), realizez cât de scurtă şi imprevizibilă e viaţa. În acest caz vechiul proverbe latine „Ars longa, vita brevis.” (Arta e lungă, viata este scurtă) sau bine cunoscutul „Carpe diem” (Trăieşte clipa), se potrivesc mănuşă. 
 Paul Kalanithi spune întregii lumi o poveste specială, propria poveste. Se pare că şi ştiinţele exacte se pot împletii cu arta, iar Paul este exemplul viu. Neurochirurgia, domeniu în care Paul punea jumătate din sufletul său, nu l-a împiedicat să îşi urmeze pasiunea, scrisul.

 „Ducem cu noi miracole, dar cercetăm fără de noi: în noi se găsesc Africa şi copiii ei minune; suntem făpturi temerare şi cutezătoare ale naturii, pe care cel ce caută să le ştie dintr-un compendiu le află cu înţelepciune, căci alţii l-au muncit şi, din bucăţi despărţite, un volum fără sfârşit s-a ivit.”

 Într-adevăr! Ducem cu noi miracole, poveşti pe care unii nu le vor spune niciodată nimănui. Vom păstra amintiri şi dincolo de această lume, vom rămâne amintiri pentru cei vii, însă mă tot întreb: ce este defapt viaţa?
Paul a înţeles exact că viaţa este precum un joc de şah, oricâte mutări ai face, până la urmă jocul ajunge la sfârşit. Luptându-se cu o boală crâncenă, Paul oscileză între realitatea dură şi viitorul ce nu se întrezăreşte, dar pe care şi-l doreşte nespus.

 Cicero spunea adesea că obişnuiţa este cea de a doua natură. Omul e conceput să se obişnuiască să se resemneze. Lupta împotriva cancerului la plămâni devine un război pierdut, atunci când află că e în fază terminală.

„Să nu încetezi decât în moarte.”

 Titlul celei de a doua parte a cărţii, demonstrează caracterul puternic al neurochirurgului nostru. Boala, oricât ar fi de grea şi neiertătoare, poate fi transformată. În ultimele sale momente Paul Kalanithi a scris cu drag la acest volum. Un roman ce te face să reflectezi şi să vezi lumea cu alţi ochi. O carte ce te duce uşor cu gândul la momente pierdute, amintiri ce nu vor să iasă la lumină şi clipe ce regreţi ca nu le-ai trăit la intensitate maximă.
În această săptămână am reflectat destul de mult. Cele două romane: Cu ultima suflare (Paul Kalanithi) şi Nu veţi avea ura mea (Antoine Leiris), m-au readus cu picioarele pe pământ. Am înţeles cât de importante sunt momentele alături de cei pe care îi iubeşti şi cât de scurt poate fi timpul. Am retrăit amintiri, am gustat aroma momentelor ce au trecut atât de repede pe lângă mine şi mi-am deschis sufletul în faţa unor coli albe, pe care am scris cât mai multe cuvinte.
Mulţumesc Editurii Nemira, editura mea de suflet, pentru aceste cărţi minunate. Le recomand tuturor celor care au nevoie de un strop de speranţă şi nu numai. Recunosc, a fost destul de dificil să parcurg fiecare pagină, deoarece perioada (nu foarte roz) prin care trec îmi induce diferite stări. Însă, cui pe cui se scoate şi uite cum încep să găsesc un echilibru.

Sinopsis

 La treizeci şi şase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienţi în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care şi-l imagina împreună cu soţia s-a evaporat.
 Cu ultima suflare este cronica transformării sale dintr-un naiv student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viaţă plină de sens, în neurochirurg, în pacient şi într-un tată care trebuie să-şi înfrunte propria moarte.
De ce merită trăită viaţa? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai şansă la viaţă? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoţionante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditaţie de neuitat despre înfruntarea morţii şi un elogiu al vieţii.

 „Cu ultima suflare este un gest emoţional care a meritat: o înduioşătoare şi meditativă cronică de familie, dar şi despre medicină şi literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“

The Washington Post

 Missimperfect12.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cu ultima suflare – Paul Kalanithi

  1. ioana alexandra spune:

    foarte frumoasa si emotionanta recenzie, m-ai facut sa imi doresc cartea !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s