Nopti Intunecate – Partea a 2-a

Zilele trecusera, dar amintirea doctorului ramasese vie in mintea noastra. Ne-am facut planuri si planuri, dar niciunul nu parea sa fie bun. Pana la urma, ne-am hotarat. Il vom vizita din nou pe doctor, ziua. Eram adunati in jurul mesei din bucataria Anei, cu pahare de suc de portocale, cateva medalioane cu crucicilite cumparate de la biserica, o legatura de usturoi, pusa in partea cealalta a camerei pentru ca mirosea prea puternic si multe articole despre vampiri scoase de pe Internet. Alexandra, Mihai si Madalina fusesera dati disparuti, dar noi stiam prea bine ce se intamplase cu ei. Totusi, eram convinsi cu nimeni nu ne-ar crede daca am spune.

Astazi era ziua in care am hotarat sa ne punem planul in aplicare. Eu, Raluca, Ana si George eram pregatiti. M-am dus in baie, sa caut baterii pentru lanterna, cand un ciocanit in usa m-a facut sa inghet. Cine putea fi la ora 6 dimineata, cand abia se crapa de ziua? Ana veni spre mine, speriata, iar Raluca si George se indreptau spre usa. Am stabilit ca noi doua sa ne ascundem si, daca era cine credeam noi ca era, sa atacam imediat. Usa se deschise incet, iar din spatele ei ne zambea Mihai. Avea parul ciufulit, dar in rest nicio zgarietura, iar zambetul ii parea aproape fericit. A intrat fara sa il poftim, pentru ca eram toti prea uluiti pentru a scoate macar o vorba. S-a asezat la masa, parca ignorandu-ne, si s-a avantat intr-o poveste despre cum a reusit sa scape de doctor. Nu am auzit mare lucru, doar ceva despre ascunsul in gradina, pentru ca eram prea ocupata sa fiu fericita ca nu a patit nimic si sa-mi verific ceasul, ingrijorata ca ii va lua prea mult sa termine de vorbit. Nu am reusit sa aflu. In mijlocul unei propoziti, se auzi o alta bataie in usa.

– Asteptati pe cineva? Intreba Mihai.

– Chiar deloc, a raspuns George.

M-am grabit sa deschid, pentru a ramane socata a doua oara intr-o singura zi. Madalina ma privea, plina de zgarieturi si cu hainele rupte, si tremura speriata. Nu ne venea sa credem si deja ne asteptam sa apara si Alexandra.

– Cum ai reusit sa scapi de dr.Acula ? intreba Mihai, privind-o insistent.

– M-am ascuns dupa un butoi din pivnita. Stiati ca tine sange in ele?

I’am ascultat si ei povestea despre cum a reusit sa iasa din casa cat doctorul era plecat, dar, avand-o pe ea pentru comparatie, Mihai nu imi paruse la fel de speriat, nu ii auzisem tremurul din voce la fel de clar. Am pus-o, totusi, pe seama socului. Pana a terminat, soarele era deja in varful cerului, iar noi eram pregatiti sa intram in casa veche si intunecata a doctorului.

Casa parea incojurata de o ceata subtire, ce se strecura printre plantele dese din gradina. Dinauntru nu se auzea niciun zgomot, niciun indiciu ca ar fi cineva acolo. Totusi, usa era intredeschisa, iar prin ea am intrat din nou in holul micut. Parea diferit in lumina zilei, fara colturi intunecate si fara umbre sinistre. De data asta nu ne-am mai despartit, desi nimeni nu ar fi crezut ca intr-o casa asa de linistita s-ar putea intampla ceva rau. Am urcat incet, incercand parca sa nu deranjam praful adormit pe trepte. Totusi, din nou, m-am grabit sa judec. Am fost deodata intampinati de ciocanituri puternice, care veneau in acelasi timp de peste tot si de nicaieri si care au inceput si s-au terminat la fel de brusc.

Am ajuns iarasi pe coridorul de la etaj, unde usa de la dormitor era la fel de larg deschisa. Parea ca totul ramasese la fel cum il lasasem data trecuta, cu exceptia urmelor de pe covorul unde fusese Alexandra.

Am vrut sa ii spun ceva lui Mihai,o incercare de al consola,dar cand m-am intors nu l-am gasit nicaieri.Nici macar pasii lui pe lemnul podelei. Incercand ficare camera,cercetand fiecare coltisor,nu am gasit nici macar o urma de-a lui. Ne-au primit doar cateva umbre ce sopteau pe la colturi si fire de praf ce alunecau pe razele soarelui. O singura camera careia nu ii trecusem pragul ne astepta in capatul celalat al holului. Cu cat ne apropiam inimile ne bateau din ce in ce mai tare.

Usa se deschise cu un scartait prelung, scotand la iveala ceea ce parea sa fie singura camera ingrijita din casa.Nici urma de praf pe podeaua de lemn, in perdelele rosii de catifea, trase pentru a nu lasa nicio urma de lumina sa patrunda, sau pe noptiera din cires lacuit.Dar abia daca am observat toate astea. Ochii nostri erau abatuti asupra patului cu baldachin din mijlocul camerei, unde, desupra cersafului bleu de matase, printre pernele de catifea albastra, se zarea o fata palida, aproape la fel de alba ca si doctorul, cu ochii albastri larg deschisi, relfectand parca lumina slaba a camerei. Parul blond sa revarsa in bucle frumos pieptanate peste umerii acoperiti de o rochie alba. De mai aproape, insa, ne-am dat seama ca este ceva in neregula cu ea. Nu respira. Pieptul nu ii urca si cobora ritmic, iar printre buzele intredeschise nu iesea niciun suflu cald.

Parea ireala, si totusi acolo, iar in ochii ei citeam cea mai profunda tristete. Pe o perna, langa ea, statea o bucata de hartie ce parea rupta dintr-un jurnal. Am incercat sa citim, am intors pe toate partile scrisul, dar nu am putut descifra literele care parca radeau de noi:

,,ema. lsroau un e erofat eamr,adr utsi ac iiac ovi iags ec tacu. A-im ttismi armhceae ed al reoiklmti grnitei, air mcau eset ami poparae ac tdiincoaa. Ae erodam, ucm a uafct is aapn mcau, adr msrpeit ac es av zrtei daucrn. Eaor ec o as npsua dacn av eevda uottl ttaa ed tbicshma ? Eaor o as ife aaausprt ep eimn? O as ife souubcraa as camrpiesa o a aodu sasna ? Un drce ac opt izrnidan as rpse ac av eaarmn, adr mii ceodrs ramca o rteirae, aecv eacr ia-sm’’

Am bagat repede pagina in buzunar, pentru ca auzeam scarile tipand sub greutatea cuiva, cineva care mergea repede. Nu mai aveam mult timp, dar pe unde puteam iesi? Nu am avut vreme decat pentru a schimba o privire speriata. Apoi, usa infatisa silueta inalta, intunecata si acoperita cu o mantie neagra a doctorului. Ne privea mirat si furios, iar printre coltii albi ii tremura un marait salbatic.

 

Anunțuri