Nopti Intunecate – Partea a 6-a

M-am uitat o clipa spre Raluca, apoi am luat-o la fuga spre biblioteca. Inauntru, o liniste totala, nici un pas nu bocanea printre rafturile inalte.

– Ce s-a auzit? am intrebat-o pe prietena mea,deja obisnuita ca ea sa-mi raspunda la toate intrebarile.

Dadu din umeri.

– Poate locul asta e bantuit?

Poate ca era… deja nu ma mai putea surprinde nimic. Stateam alaturi de prietena mea semi-vampir in acest castel din Franta, rapita de un vampir care avea o biblioteca imensa, cam cat blocul meu. Oare citise toate aceste trei etaje de carti? O secunda! Trei etaje. Am cautat din ochi in susul scarilor pana am gasit-o. Intre doua dulapuri, statea o usa alba. Atat de evidenta, ca era aproape imposibil s-o fi observat.

– Putem sa urcam! am exclamat, zambind si aratand spre usa.

Raluca zambi si o trase de maneca pe Madalina, care abia se dezmeticea.

– Si daca e incuiata? mormai ea incercand sa tina pasul cu noi.

– Merita sa incercam, am zis.

In sfarsit am ajuns in fata ei. Am intins mana, am apasat pe clanta si… S-a deschis. Parea aproape prea usor. In fata aveam holul de la etajul 2. Eram gata sa ies, cand am auzit-o pe Madalina:

– Stai! Ce e aia?

Facu semn spre o carte cu copertele de piele maron, desfacuta si cu fata in jos pe podeaua de marmura. Asta era! Cartea facuse zgomotul pe care l-am auzit mai devreme. Raluca se intinse si o apuca, apoi ne chema langa ea.

Rasfoi cateva pagini, toate pline de aceeasi invalmaseala de litere ca si cea gasita in casa doctorului. Era jurnalul lui! Nu avea nicio pagina rupta, deci poate ca era unul mai vechi. Totusi, avea sa ne spuna ceva despre viata doctorului si, speram, si despre motivul pentru care ne-a adus aici.

– Numai George stie sa citeasca chestia asta. Hai dupa el!

Entuziasmul Madalinei se simtea in vocea ei, la fel ca al meu, cand i-am dat dreptate. Pe hol erau prea multe usi si prea multe erau incuiate. Pe vreo doua am reusit sa le deschidem si din nou am vazut saloane albe, frumos decorate si pline de flori. Deja eram satula de ele. Tocmai incercam a cincea usa fara rezultat, cand Raluca ma anunta ca a gasit-o pe Ana.

Abia am reusit sa-i povestim tot, vorbind in acelasi timp si mult prea repede ca sa inteleaga ceva. Era confuza inca atunci cand ne-am reluat cautarea. Mai ramasese o usa. Ne-am intors toate capetele cand s-a deschis si in pragul ei statea nimeni altul decat George.