Doctorul Thorne – Anthony Trollope

15592296_1048068328636497_1548884140_nTitlu: Doctorul Thorne

Autor: Anthony Trollope

Editura: Nemira

 Ştiu că a trecut ceva timp de la ultima recenzie, însă la această carte ţin să menţionez că am dorit să o savurez de două ori. E genul de carte pe care nu o poţi lăsa din mână, drept dovadă a devenit uşor una din cărţile mele preferate.

 Nu am putut să nu mă îndrăgostesc de ea. Chiar dacă titlul primei părţi nu mi-a sugerat ceva ieşit din comun (Familia Gresham din Greshamsbury), povestea în ansamblu m-a fascinat.  Deschiderea cărţii, sau prologul, este făcută de acest prim capitol. Autorul a ţinut să prezinte această mică localitate, asupra căreia eroul nostru îşi pune amprenta. Iniţial povestea pare destuld e monotonă, însă toate răsturnările de situaţie de pe parcursul romanului dovedesc contrariul.

 Toate capitolele au câte un titlu sugestiv, însă recunosc faptul că unele m-au indus în eroare, crezând că este vorba de altceva. Recunosc faptul că unele fragmente erau destul de previzibile, însă altele au reuşit să mă ţină în suspans. Complexitatea personajelor, multitudinea de detalii, cât şi acţiunea în sine este uşor de parcurs. Cum am mai spus, am ţinut să lecturez cartea de două ori înainte de a posta această recenzie. Deşi nu am dat foarte multe detalii despre acţiune, şi nici nu am de gând să o fac, cartea este destul de uşor de devorat. Nu voi intra în acţiunea cărţii, deoarece aceasta poate fi destul de previzibilă după câteva spoilere, prefer să vă las să o descoperiţi.

Mulţumesc mult Editurii Nemira şi totodată îmi cer scuze pentru întârziere. Cartea o puteţi achiziţiona de aici, sau de la orice librărie parteneră. Pentru cei ce nu ştiau deja, Moşu’ anul acesta citeşte cărţile SF, adăugând bibliotecii sale volumele noi apărute la editură. Profitaţi din plin de reducerile de Crăciun, cumpăraţi-vă cărţi, căci sigur asta voi face şi eu.
P.S. I-am bătut apropouri până şi iubitului meu, influenţându-l în alegerea cadoului de Crăciun.

Sinopsis

 Un doctor de ţară dintr-un secol în care timpul trecea altfel şi destinele se scriau altfel. O tânără îndrăgostită şi un tânăr care trebuie să redobândească averea pierdută a familiei. O comedie despre o societate în care domnesc ipocrizia şi snobismul.

 Unul dintre cele mai bune romane ale lui Anthony Trollopene face cunoştinţă cu personaje din Barchester, cu pretenţioasa familie De Courcy, cu pragmatica Miss Dunstable şi cu deplorabilul Sir Roger Scatcherd. Doctorul Thorne ne seduce cu o poveste fermecătoare ca vinul vechi, în care lumea se vede ca o scenă pe care joaca personaje care mai de care mai colorate.

 Doctorul Thorne este o carte palpitantă, plină de spirit, profund înduioşătoare, bogată în emoţii la fel de reale astăzi ca pe vremea când a fost scrisă. O carte pe care o iubesc.“

Julian Fellowes, creatorul Downton Abbey

 Missimperfect12.

Reclame

Umanii – Matt Haig

15300520_1029770277132969_1993537172_n

Titlu: Umanii

Autor: Matt Haig

Editura: Nemira

Încep azi prin a vă ura tuturor un călduros: La mulţi ani! 🙂 Cu siguranţă şi voi aţi simţit tot ce am simţit şi eu. Mândră că sunt româncă, mândră de asta oricum, oricând, oriunde.
Revenind însă la oile noastre mioritice, azi vreau să vă prezint ceva special. De ce? Nimic nu poate fi mai simplu: povestea pe care Matt Haig ne-o pune în faţa ochilor e absolut formidabilă.
Pot spune că doar citind descrierea nu am fost prea impresionată, însă imediat ce am deschis cartea mă desprinsesem de lume. Aici se aplică chestia: Nu judeca o carte după coperta sa.
Plecând de la idea esenţială a omului: fiecare vede lumea cu alţi ochi; vă lansez, aşadar, următoarea întrebare: Cum vedeţi lumea din jur? 

 Nu întâmplător pornim de la borna zero. Profesorul de matematică Andrew Martin, a înţeles pe parcursul romanului că timpul e ceva relativ, o fantasmă ce te poate schimba rapid. Eroul nostru se trezeşte aruncat într-o lume ce nouă ni se pare normală, însă pentru el aceste bucăţi de pământ, înconjurate de ape, nu sunt familiare, ele fac parte dintr-o lume nouă, o lume în care el este nevoit să lupte pentru a supravieţui.
Cum din totdeauna câinele este cel mai bun prieten al omului, Andrew se ataşeză, asemenea unui copil, de micul suflet, Newton, ce îl va însoţii de-a lungul aventurii. 

 Atunci când vrei cu adevărat să te desprinzi de monotonia cotidiană a Bucureştiului, sau a altui oraş mare, romanul lui Matt Haig, e exact ce-ţi trebuie. Cartea vorbeşte, în fapt, de oameni, de ceea ce ne face oameni, emoţii şi trăiri. Am conectat povestea cu spiritul Crăciunului, chiar dacă nu au o legătură, iubirea şi nevoia de a avea pe cineva alături, cineva ce te ajută şi te susţine necondiţionat sunt lucruri pe care nu le simţi mereu.
M-am delectat îndelung cu fiecare pagină, dezchizându-mi ochii şi înţelegând, treptat, că Andrew Martin are dreptate în privinţa multor lucruri.

 Închei, totuşi, aici cu detaliile, povestea fiind foarte transparentă şi uşor de intuit, mai ales de citit. Vă recomand cu mare drag cartea, însă, spunându-vă un mic secret, merge savurată cu o cană mare de ciocolată cladă şi portocale.
Mulţumiri editurii mele de suflet, Editura Nemira, pentru cartea care m-a făcut să percep lucrurile şi într-un alt mod. Romanul îl puteţi comanda de aici, iar aruncându-vă ochii peste site, veţi descoperi noi romane foarte interesante şi intrigante.

Sinopsis

 

 Nicăieri nu-i ca acasă. Sau poate…?

 Într-o noapte ploioasă de vineri, profesorul Andrew Martin e găsit fără haine pe străzile din Cambridge. După acest „incident“, nu se mai simte în apele lui. Îşi pierde pofta de mâncare. Nu mai înţelege ce rost are îmbrăcămintea. Până şi soţia şi fiul îi par respingători. Se simte pierdut în rândul unei specii necunoscute şi urăşte pe toată lumea de pe planetă, mai puţin pe Newton. Dar Newton e un câine…

 Cine este, de fapt, Andrew Martin? Ce l-a făcut să-şi schimbe complet părerea despre rasa umană?

 „O carte care te face să râzi şi să plângi în acelaşi timp.“

Jeanette Winterson

 „Un roman minunat de haios, palpitant şi inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut şi Audrey Niffenegger, Haig foloseşte convenţiile din SF ca să exploreze şi să satirizeze elegant şi convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire şi milă.“

The Times

 

Cadourile lunii Noiembrie

 Că pentru mine tot vine Crăciunul mai devreme, în fiecare an, săptămâna asta am primit un cadou şi de la Editura Nemira, evident. Deşi lucrez mult în ultima perioadă, la diverse proiecte, speţe şi sinteze pentru facultate, am timp să citesc. Am cu ce să mă delectez, am ce savura rând cu rând. Iată ce avem pe lista de luna aceasta:

athony-trollope-doctorul-thorne_c1 1. Doctorul Throne – Anthony Trollope

 Un doctor de ţară dintr-un secol în care timpul trecea altfel şi destinele se scriau altfel. O tânără îndrăgostită şi un tânăr care trebuie să redobândească averea pierdută a familiei. O comedie despre o societate în care domnesc ipocrizia şi snobismul.

 Unul dintre cele mai bune romane ale lui Anthony Trollopene face cunoştinţă cu personaje din Barchester, cu pretenţioasa familie De Courcy, cu pragmatica Miss Dunstable şi cu deplorabilul Sir Roger Scatcherd. Doctorul Thorne ne seduce cu o poveste fermecătoare ca vinul vechi, în care lumea se vede ca o scenă pe care joaca personaje care mai de care mai colorate.

 Doctorul Thorne este o carte palpitantă, plină de spirit, profund înduioşătoare, bogată în emoţii la fel de reale astăzi ca pe vremea când a fost scrisă. O carte pe care o iubesc.“

Julian Fellowes, creatorul Downton Abbey

2. Zgomotul timpului – Julian Barnesjulian-barnes-zgomotul-timpului-c1

 Este anul 1935 şi tânărul compozitor Şostacovici se teme pentru viaţa sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur că va sfârşi în Siberia şi priveşte în urmă la propria viaţă. Totuşi, are noroc şi nu devine o victimă. Însă preţul e mare: capitularea în faţa regimului.

 Julian Barnes prezintă cu lumini şi umbre destinul unui mare muzician, dar şi drumul parcurs de Uniunea Sovietică, într-o strălucită explorare a sensului şi a locului artei în societate.

 „O ambiţioasă alegorie orwelliană despre dificultăţile întâmpinate de artişti în societăţile totalitare şi o parabolă kafkiană despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealistă.“

The New York Times

 „Barnes s-a reinventat înca o dată.“

Daily Telegraph

matt-haig-umanii-c1_13. Umanii – Matt Haig

 Nicăieri nu-i ca acasă. Sau poate…?

 Într-o noapte ploioasă de vineri, profesorul Andrew Martin e găsit fără haine pe străzile din Cambridge. După acest „incident“, nu se mai simte în apele lui. Îşi pierde pofta de mâncare. Nu mai înţelege ce rost are îmbrăcămintea. Până şi soţia şi fiul îi par respingători. Se simte pierdut în rândul unei specii necunoscute şi urăşte pe toată lumea de pe planetă, mai puţin pe Newton. Dar Newton e un câine…

 Cine este, de fapt, Andrew Martin? Ce l-a făcut să-şi schimbe complet părerea despre rasa umană?

 „O carte care te face să râzi şi să plângi în acelaşi timp.“

Jeanette Winterson

 „Un roman minunat de haios, palpitant şi inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut şi Audrey Niffenegger, Haig foloseşte convenţiile din SF ca să exploreze şi să satirizeze elegant şi convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire şi milă.“

The Times

 Editura Nemira aduce la viaţă noi romane pe care le puteţi cumpăra de pe site. Recomand editura, fiind editura mea de suflet şi totodată pentru punctualitate şi actualitate. Între noi fie vorba (ca o mică bârfă), Black Weekend-ul de la Nemira aduce până la 70% reduceri, eu deja umplându-mi lista de dorinţe de Crăciun.
Şi, ca să vă transmit şi vouă bucuria mea (pentru mine dacă a trecut 15 noiembrie vine Crăciunul), mai sunt 35 de zile până la Crăciun. Aveţi şi un bonus.

Şaman – Kim Stanley Robinson

img_20161030_210317

Titlu: Şaman

Autor: Kim Stanley Robinson

Editura: Nemira

„Eu sunt cel de-al treilea suflu.”

 Plecând de la un singur cuvânt (Şaman) şi de la fraza de pe prima pagină cu siguranţă cartea lui Kim Stanley Robinson ţi-a atras atenţia, însă dacă asta nu s-a întâmplat… primul capitol te va face nu doar să citeşti întregul volum, ci şi alte romane sau serii scrise de Kim.
Oscilând, aşadar, între vis şi realitate, între mistic şi normal cuvântul „şaman”, căci despre asta este vorba, a căpătat diferite conotaţii de la o civilizaţie la alta. În linii mari, şamanul este cel ce deţine puteri tămăduitoare miraculoase, un om cu totul special şi diferit de alţi oameni, dar asta este doar opinia mea.

 Recunosc că, a durat ceva mai mult să fac această recenzie. Nu e cartea atât de dificil de savurat. Nu e genul de carte care să mă plictisească, mi-a plăcut enorm, însă sincer, îmi este greu să mă ataşez de personaje, ba chiar este dificil să le cunosc modul de gândire. Mi-a fost greu să mă plasez în mijlocul acţinunii şi să gândesc o metodă de a schimba lucrurile (chiar dacă asta nu se poate întâmpla).
Ca în orice roman există un erou, însă veţi descoperii încă din primele pagini că eroul nostru nu este foarte pregătit de a salva lumea ca în alte romane. Loon, salvatorul nostru, este trimis în pribegie în mijlocul unei ierni cumplite, într-un ţinut nu foarte prietenos, pentru a învăţa să domine natura, pentru a putea ajunge un bun şaman al tribului său.Mândru de fel şi foarte încăpăţânat, Loon refuză categoric să se întoarcă la trib recunoscând că mama natură este mult mai puternică decât el. Renunţând la gândul de a se întoarce în satul care îi putea oferii hrană, căldură şi protecţie înfruntă natura cu fruntea sus, învăţând să cucerească calamităţile.
 Nu am să dezvălui multe amănunte picante sau nu, despre viaţa personajului nostru, însă am să vi-l prezint şi pe şamanul actual al trimului.

 „ – Lumea viselor este altfel, spune Thorn după ce Loon termină de povestit. Se frământă cu dorinţele şi temerile noastre, dar nouă ne lipseşte judecata dreaptă în acea lume şi de aceea acolo se întâmplă atât de multe lucruri. Dacă poţi, încearcă să-ţi visezi visele fără nicio dorinţă. Mulţumeşte-te să urmăreşti totul. Dar dacă vezi vreo şansă de a zbura în vis, atunci zboară. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l vrei.”

Thorn, un personaj ce mi-a stârnit curiozitatea şi mi-a întins nervii la cote maxime, este şamanul tribului şi totodată mentorul lui Loon. Recunosc faptul că l-aş snopi în bătaie. Veşnic nemultumit, ursuz, uşor vulgar, este tipul de om pe care vrei să îl eviţi, dar pe care l-ai învăţa o lecţie doar ca să îi dovedeşti că nu te temi de el.

Partea preferată, şi între noi fie vorba partea care poate reflecta într-o anumită măsură realitatea, este este viaţa satului. Tribul este ierarhizat şi foarte bine structurat. Dacă femeile sunt văzute ca judecători supremi, ce iau decizii importante şi care au autoritate toatală, bărbaţii sunt simplii vânători. Toţi membrii tribului sunt mulţumiţi cu rolurile lor şi înţeleg ce au de făcut, preluându-şi sarcinile cu un adevărat entuziasm. Odată întors din pribegie, Loon nu se va mai putea integra în acest decor asta până când apare şi prezenţa feminină, Elga. Fiind genul de fată tăcută, care ştie să îşi ascundă temerile foarte bine, Elga îi atrage rapid atenţia lui Loon, însă ea va trebui să înveţe să se adapteze pentru a putea găsi liniştea, pe care fiecare personaj o caută de-a lungul şi de-a latul romanului. 

 

 „Femeile mai iuţi şi mai zvelte dansau în cerc în jurul ei, iar în acea companie arăta neatrăgătoare; tocmai acest lucru i-a atras privirea lui Loon şi a devenit imediat cea mai frumoasă trăsătură a ei, ceea ce l-a captivat şi l-a silit să o urmărească.”

  Bogat în detalii, romanul dă naştere unor peisaje care pot da fiori oricui. Întâmplările, emoţiile ce sunt prezentate succesiv, cu un ritm lent prezintă părţi bune şi rele, scene frumoase şi macabre, tabuuri de care oameni se feresc adesea.  Personal am văzut romanul ca o carte esenţială, una de regăsire.
Ca de obieci mulţumesc Editurii Nemira pentru această carte, pe care o puteţi cumpăra de aici (este la reducere aşa că profitaţi din plin).

Sinopsis

 

 Thorn este şaman şi le transmite înţelepciunea şi poveştile sale celor care vor să-i calce pe urme. Heather este vindecătoare şi reuşeste să-i ţină împreună pe membrii grupului. Elga vine din altă lume şi aduce schimbarea. Loon, următorul şaman, este hotărât să-şi găsească propriul drum. Dar într-un univers atât de înşelător, drumul nu este niciodată uşor şi nu se ştie unde poate duce… Kim Stanley Robinson a scris povestea palpitantă a unui drum spre maturitate, conducându-ne totodată într-o călătorie înfricoşătoare în timp, acum treizeci de mii de ani.

 „Kim Stanley Robinson are o tehnică a naraţiunii impresionantă, iar bogăţia conceptelor sale şi a exprimării este uimitoare.“

Booklist

 „Cu ajutorul unei combinaţii de realism puternic şi realism magic de factură lirică, Robinson ne invită să ne ataşăm şi noi, cititorii, aşa cum personajele se ataşează intens, într-un mod profund personal, de ceea ce au.“

The New York Times Book Review

 

 Missimperfect12.

În noaptea timpului – Antonio Muñoz Molina

 

antonio-munoz-molina-in-noaptea-timpului_coperta_13x20

Titlu: În noaptea timpului

Autor: Antonio Muñoz Molina

Editura: Nemira

  Dacă ceva îţi poate atrage atenţia uşor, într-o lume în care totul e cu susul în jos, acel ceva e arta. Însă arta poate fi distrusă cu uşurinţă, atunci când omul nu se mai poate înţelege cu propria fiinţă, ajungându-se la un război interior.

 Cum nu ne putem alege unde şi când să ne naştem, ducem un război cu noi înşine, încercând să ne găsim locul. Povestea de dragoste pe care arhitectul Ignacio Abel o are este tulburată de războiul civil din Spania. Lupta pe care o duce Abel o duce cu propria fiinţă, cu propria natură, nu se poate compara cu lupta ce se dă în jurul său.
Se spune că marile iubiri nu se sting niciodată, că sunt nemuritoare, însă deciziile pripite pot fi cele care destramă legături puternice. Luând decizia de a fugi de monsrul ce mutila uşor, dar sigur, Madridul, spre un nou orizont, spre New York, Abel îşi dărâma lumea din temelii, având să o reconstruiască pe un nou teritoriu.

Surprinzând momente cruciale prin care Spania este nevoită să treacă, „În noaptea timpului”, conturează o lume liniştită, dar care este mai târziu zguduită de pofta nebună a războiului. Creaţia dispare, lumea se năruie, toate oadtă cu pasiunea şi dragostea protagonistului.
Printre miile de figuri şi personaje foarte bine cunoscute, Madridul este surprins din multiple perspective: politică, literară şi arhitecturală.

 Punându-mi sute de întrebări, încă din clipa în care am pirimit cartea, am reuşit abia acum să găsesc răspunsuri. Opera, foarte apreciată în Spania, şi nu numai, pune accentul pe câteva răspunsuri pe care fiecare, la un moment dat, le căutăm. La fel ca şi scriitura lui Lev Tolstoi, Antonio Muñoz Molina analizează în detaliu viaţa eroului său. Cititorul este, aşadar, aruncat în mijlocul acţiunilor, trăind cu intensitate maximă fiecare rând citit.

 Mii de mulţumiri Editurii Nemira pentru volum, mii de mulţumiri cititorilor blogului. În ultima perioadă facultatea mi-a ocupat mult timp, neavând suficient timp pentru altceva, însă printre picături am reuşit să evadez din Bucureştiul aglomerat, spre Madridul prăbuşit de războiul civil.
 În acest weekend spre să pot reveni cu încă un artciol, să vă prezint noile mele „Mici Bucurii”. Lucrez mult la noi proiecte pe care vreau să le împărtăşesc cu voi, şi îmi pare foarte rău că nu mai am timp fizic să postez mai des.

Sinopsis

 

Octombrie 1936.

 Arhitectul Ignacio Abel, a cărui poveste de dragoste se desfăşoară în paralel cu povestea de război din Spania, pleacă din Madridul mutilat spre o altă viaţă, pe un alt continent, spre un New York unde are şi o bună reputaţie, şi o iubită de care istoria, frica şi prejudecăţile îl despart. Trecând graniţele dintr-o Europa fărâmiţată, bărbatul se redescoperă neîncetat reflectat în fereastra trenului şi în propria conştiinţă. Printre războaie exterioare şi interioare, viaţa se construieşte necontenit, asemenea oraşelor proiectate de el însuşi. Printre dorinţe şi suferinţe, dragostea trăieşte fără linişte, aidoma epocii în care s-a născut.
 Amintind de Boris Pasternak, dar şi de Ernest Hemingway, capodopera lui Antonio Muñoz Molina face portretul unei lumi care dispare odată cu o iubire.

 „Un fel de Război şi pace pentru Războiul Civil din Spania, extraordinarul roman al lui Molina urmăreşte o mulţime de personaje, amestecând ficţiuni cu figuri reale, creionând atât rutina din vreme de pace, cât şi violenţa grotescă din vreme de război.“

Publishers Weekly

 „Cartea lui Antonio Muñoz Molina e aproape insuportabil de frumoasă: la fel ca toate clipele de iubire nebună.“

Marin-Malaicu Hondrari

 Missimperfect12.

Povestea unei cărți

 Nu știu dacă titlul vă sugerează ceva. Să fiu sinceră mie, nu mi-ar sugera mare lucru. Aș crede, probabil, că e vorba de o carte nouă, dar aparențele sunt înșelătoare.
 Lăsând această filosofie frumoasă pentru moment, să vă spun o mică „aventură”.

 Azi, în timp ce veneam acasă de la facultate, am fost sunată de o prietenă. Inițial, să fiu sinceră până la capăt, am crezut că are chef de povestit, de depănat amintiri. Da, după mii de lucruri fără rost, m-a rugat să îi dau o mână de ajutor. Recunosc că nu am putut să o refuz așa că am ascultat-o cu atenție și am trecut la treabă încă de pe drum. Ideile au venit repede pe măsură ce mă gândeam la ceea ce-i place, la ceea ce aș vrea eu să văd ca produs final și ceea ce ar vedea oamenii.

 Trecând la ideea propriu-zisă, am ajuns acasă și m-am apucat de treabă. A insistat să îi corectez o lucrare, ce dorește să o vadă publicată, așa că m-am pus pe treabă. După câteva pagini corectate, mi-am dat seama că pot face mai mult, că o pot face să zâmbească. Am căutat ici-colo materiale și am început lupta decisivă. Regret că nu am reușit să îi fac poză, însă de îndată ce am terminat cu manuscrisul ei, m-am apucat din nou de treabă, de data asta lucrând pentru una din cărțile mele. Iată și rezultatul a câtorva ore bune de muncă intensă:

received_930959463680718 received_930959523680712 received_930959637014034

 Pot spune că rezultatul m-a uimit, atât pe mine cât și pe ea. A zâmbit, ba chiar nu s-a mai oprit. 😀 Am fost mulțumită pe deplin, așa că sunt hotărâtă să lansez un proiect de suflet. Toți care doresc să le corectez lucrările, să le dau o formă și nu numai îmi pot lăsa un mesaj sau îmi pot lăsa comentarii chiar aici. Ofer mai multe detalii în privat, atât despre prețuri, pachete cât și despre modelele lucrate manual.

Missimperfect12.

Cu ultima suflare – Paul Kalanithi

Titlu: Cu ultima suflareimg_20161021_191734

Autor: Paul Kalanithi

Editura: Nemira

 Dacă până acum mă gândeam la viaţa lungă ce o am în faţă, zâmbind la viitor şi făcându-mi planuri, acum (după ce am terminat cartea), realizez cât de scurtă şi imprevizibilă e viaţa. În acest caz vechiul proverbe latine „Ars longa, vita brevis.” (Arta e lungă, viata este scurtă) sau bine cunoscutul „Carpe diem” (Trăieşte clipa), se potrivesc mănuşă. 
 Paul Kalanithi spune întregii lumi o poveste specială, propria poveste. Se pare că şi ştiinţele exacte se pot împletii cu arta, iar Paul este exemplul viu. Neurochirurgia, domeniu în care Paul punea jumătate din sufletul său, nu l-a împiedicat să îşi urmeze pasiunea, scrisul.

 „Ducem cu noi miracole, dar cercetăm fără de noi: în noi se găsesc Africa şi copiii ei minune; suntem făpturi temerare şi cutezătoare ale naturii, pe care cel ce caută să le ştie dintr-un compendiu le află cu înţelepciune, căci alţii l-au muncit şi, din bucăţi despărţite, un volum fără sfârşit s-a ivit.”

 Într-adevăr! Ducem cu noi miracole, poveşti pe care unii nu le vor spune niciodată nimănui. Vom păstra amintiri şi dincolo de această lume, vom rămâne amintiri pentru cei vii, însă mă tot întreb: ce este defapt viaţa?
Paul a înţeles exact că viaţa este precum un joc de şah, oricâte mutări ai face, până la urmă jocul ajunge la sfârşit. Luptându-se cu o boală crâncenă, Paul oscileză între realitatea dură şi viitorul ce nu se întrezăreşte, dar pe care şi-l doreşte nespus.

 Cicero spunea adesea că obişnuiţa este cea de a doua natură. Omul e conceput să se obişnuiască să se resemneze. Lupta împotriva cancerului la plămâni devine un război pierdut, atunci când află că e în fază terminală.

„Să nu încetezi decât în moarte.”

 Titlul celei de a doua parte a cărţii, demonstrează caracterul puternic al neurochirurgului nostru. Boala, oricât ar fi de grea şi neiertătoare, poate fi transformată. În ultimele sale momente Paul Kalanithi a scris cu drag la acest volum. Un roman ce te face să reflectezi şi să vezi lumea cu alţi ochi. O carte ce te duce uşor cu gândul la momente pierdute, amintiri ce nu vor să iasă la lumină şi clipe ce regreţi ca nu le-ai trăit la intensitate maximă.
În această săptămână am reflectat destul de mult. Cele două romane: Cu ultima suflare (Paul Kalanithi) şi Nu veţi avea ura mea (Antoine Leiris), m-au readus cu picioarele pe pământ. Am înţeles cât de importante sunt momentele alături de cei pe care îi iubeşti şi cât de scurt poate fi timpul. Am retrăit amintiri, am gustat aroma momentelor ce au trecut atât de repede pe lângă mine şi mi-am deschis sufletul în faţa unor coli albe, pe care am scris cât mai multe cuvinte.
Mulţumesc Editurii Nemira, editura mea de suflet, pentru aceste cărţi minunate. Le recomand tuturor celor care au nevoie de un strop de speranţă şi nu numai. Recunosc, a fost destul de dificil să parcurg fiecare pagină, deoarece perioada (nu foarte roz) prin care trec îmi induce diferite stări. Însă, cui pe cui se scoate şi uite cum încep să găsesc un echilibru.

Sinopsis

 La treizeci şi şase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienţi în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care şi-l imagina împreună cu soţia s-a evaporat.
 Cu ultima suflare este cronica transformării sale dintr-un naiv student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viaţă plină de sens, în neurochirurg, în pacient şi într-un tată care trebuie să-şi înfrunte propria moarte.
De ce merită trăită viaţa? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai şansă la viaţă? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoţionante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditaţie de neuitat despre înfruntarea morţii şi un elogiu al vieţii.

 „Cu ultima suflare este un gest emoţional care a meritat: o înduioşătoare şi meditativă cronică de familie, dar şi despre medicină şi literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“

The Washington Post

 Missimperfect12.